Interviul merge bine. Ai povestit despre ultimul proiect, ai râs la o glumă, recrutorul dă din cap aprobator. Apoi vine întrebarea: „Ce ați vrea să ne întrebați dumneavoastră?”. Mulți răspund repede, cu o frază de politețe, și pierd tocmai momentul în care se vede cine ești. Ne uităm aici la acest final de interviu, la ce merită întrebat, la ce nu, și la felul în care ne pregătim fără să sunăm învățat pe de rost. Ne adresăm celor aflați la primele interviuri, dar și celor cu ani de meserie, care uită că dialogul merge în ambele sensuri.
De ce contează tocmai finalul
Ultimele cinci minute ale unei întâlniri rămân în memorie mai bine decât mijlocul. Dacă ai fost bun la început și ai terminat într-o doară, impresia care rămâne e a unui om care a obosit sau nu a fost interesat. Dacă ai terminat cu o întrebare bună, restul discuției capătă retroactiv mai multă greutate.
Întrebările tale arată și ce prețuiești. Cine întreabă doar de program și concediu transmite un mesaj, cine întreabă despre echipă, despre cum arată o zi obișnuită, despre ce se așteaptă în primele luni, transmite altul. Nu spunem că unul e greșit, dar fiecare are efectul lui.
Mai e un motiv, mai puțin discutat: interviul este și pentru tine. Tu alegi un loc în care vei petrece mulți ani din viață. Dacă nu pui întrebări, alegi pe orbește, iar surprizele neplăcute apar adesea după ce ai semnat.
Gândește-te la ultimele cinci minute ca la o ieșire dintr-o cameră în care ai fost invitat. Nu pleci cu mâinile în buzunar și fără o vorbă. Mulțumești, întrebi dacă ai uitat ceva, strângi mâna. Gestul acesta mic îi lasă celuilalt senzația unui om atent și sigur pe sine, nu a unuia care abia așteaptă să scape.
Ce merită întrebat, pe categorii
Ne place să grupăm întrebările în trei: despre rol, despre echipă, despre perspectivă. Despre rol: cum arată o săptămână tipică, ce înseamnă un rezultat bun după trei luni, cu ce instrumente se lucrează. Despre echipă: câți oameni sunt, cum se iau deciziile, cum se dau și se primesc observațiile. Despre perspectivă: ce s-a întâmplat cu cel care a ocupat postul înainte, ce posibilități de învățare există.
Alege două sau trei întrebări, nu zece. O listă lungă dă impresia unui interogatoriu, iar recrutorul are doar câteva minute. Le poți nota pe o foaie și poți spune deschis că ți-ai pregătit câteva gânduri; e un semn de seriozitate, nu de rigiditate.
Dacă ai nevoie de un cadru general pentru felul în care se conduc astfel de discuții, de la prima impresie până la ultimul zâmbet, găsești aici mai multe idei despre pregătire, atitudine și greșeli frecvente. Sunt scrise pe un ton prietenos, fără formule rigide.
Se întâmplă ca recrutorul să fie el însuși emoționat. Mulți intervievatori sunt oameni din echipă, care au primit sarcina asta pe lângă munca lor obișnuită. Dacă simți că se grăbește sau că nu are răspunsuri la toate, nu te teme. Poți spune calm că ai putea reveni cu o întrebare pe e-mail, iar acest lucru nu te dezavantajează deloc.
Ce nu ar fi bine să întrebi, sau cel puțin nu primul
Există întrebări perfect legitime, care sună prost dacă sunt prima ta intervenție. Salariul, de pildă. E normal să vrei să-l afli, iar mulți recrutori îl menționează singuri. Dacă nu o fac, mai bine aștepți un moment potrivit, spre finalul discuției sau într-un pas ulterior, și îl abordezi calm, ca pe o informație de lămurit.
La fel, evită întrebările la care răspunsul se găsește în două minute pe site-ul firmei. „Cu ce se ocupă compania?” după o oră de interviu denotă lipsă de pregătire. În schimb, o întrebare care pornește de la ce ai citit, de pildă „am văzut că aveți un proiect nou, cum se leagă el de postul acesta?”, arată interes real.
Nu ataca și nu pune la zid. Întrebările de tipul „de ce plecați atât de mulți?” pot fi corecte, dar rostite cu ton acuzator transformă dialogul într-o confruntare. Poți obține aceeași informație întrebând cum se vede, din perspectiva lor, evoluția oamenilor în echipă.
Fii atent la momentul în care pui întrebările. Dacă recrutorul a tratat deja un subiect pe parcursul discuției, nu îl repeta, ci spune-i că l-ai notat și treci la următorul. Dovedești astfel că ai ascultat, iar acest lucru se vede. Un candidat care pune o întrebare la care tocmai s-a răspuns lasă o impresie ștearsă.
Cum pregătești finalul fără să sune ca la teatru
Pregătirea naturală începe cu cercetarea. Citește despre firmă, uită-te la anunțul postului și subliniază trei lucruri care te-au atras. Din ele se nasc întrebările tale. Dacă te interesează munca în echipă, întreabă cum se lucrează între colegi. Dacă te interesează învățarea, întreabă ce resurse există.
Fă o repetiție cu un prieten sau cu o oglindă. Nu ca să înveți replici, ci ca să-ți auzi vocea punând întrebările. Vei observa imediat ce sună artificial și ce sună firesc. Reformulează cu cuvintele tale, în limbajul în care vorbești de obicei.
Ia cu tine un carnet și un pix. Notează câte ceva în timpul discuției, nu tot, ci doar ceea ce te interesează. Nu e nepoliticos, e profesionist. În plus, notițele te ajută să formulezi întrebări care pornesc din ce s-a spus, nu din ce ai pregătit acasă.
O altă situație des întâlnită este interviul online. Aici contează lucruri care la birou par neînsemnate: camera la nivelul ochilor, o lumină din față, un fundal curat, microfonul testat în prealabil. Întrebările finale rămân aceleași, dar le poți nota pe un bilet lipit lângă ecran. Nimeni nu se supără, iar tu nu mai uiți ce voiai să spui.
Interviul după interviu: ce urmează
După ce ai ieșit pe ușă, nu te opri. Notează într-un fișier cum a mers: ce a mers bine, ce ai fi spus altfel, ce ai aflat despre loc. Aceste însemnări sunt aur dacă mergi la mai multe interviuri, pentru că le poți compara la rece, nu pe baza amintirilor.
Trimite, a doua zi, un mesaj scurt de mulțumire. Două-trei rânduri, un detaliu din discuție, o frază de interes. Nu cere nimic, nu insista. Un astfel de gest rămâne în amintirea celui care îl primește. Pentru cine vrea să-și urmărească și drumul mai larg al carierei, merită să citească și despre dezvoltarea profesională pe termen lung, unde sunt tratate teme care depășesc un singur interviu.
Nu îți fie frică de refuz. Mulți oameni care ajung să lucreze într-un loc bun au primit mai întâi câteva răspunsuri negative. Fiecare interviu învață ceva, iar ce învățăm azi folosește mâine.
Mai trebuie spus un lucru pe care îl uităm adesea: nu toate interviurile sunt la fel. Unele sunt conduse de un recrutor, altele de viitorul șef, altele de un grup de colegi. Adaptează-ți întrebările la persoana din față. Pe un recrutor îl poți întreba despre procesul de selecție și despre cultura firmei, pe un viitor șef despre așteptări și stil de lucru, iar pe un coleg despre cum arată o zi obișnuită.
Greșeli mărunte, repetate des
- Răspunzi automat „nu, nu am întrebări”, deși în minte ai ceva ce te frământă, doar pentru că ți se pare nepoliticos să mai prelungești discuția.
- Pui întrebări generale, pe care le-ai putea adresa oricărei firme, în loc să arăți că ai citit ceva concret despre aceasta.
- Te uiți la ceas sau la telefon în timp ce ceilalți vorbesc, uitând că atitudinea contează cât și cuvintele.
- Critici fostul angajator, ceea ce îi face pe recrutori să se întrebe ce vei spune, într-o zi, despre ei.
- Pleci fără să afli care este pasul următor și în cât timp vei primi un răspuns, rămânând apoi săptămâni în incertitudine.
Încheiem cu o observație de bun-simț. Nimeni nu se pregătește perfect pentru un interviu, iar cei care par relaxați au făcut, de obicei, mai multe repetiții decât îți închipui. Nu căuta perfecțiunea, caută onestitatea. Un candidat care spune „nu știu, dar aș învăța” e adesea mai convingător decât unul care inventează răspunsuri.
Cât despre emoții, nu încerca să le ascunzi complet. Un tremur ușor în voce sau o mică ezitare sunt omenești, iar recrutorii cu experiență le recunosc imediat. Respiră adânc înainte de a răspunde și acceptă o pauză de două secunde. Tăcerea scurtă sună mai bine decât un răspuns grăbit.
Dacă ai un portofoliu sau un exemplu de lucru, adu-l, chiar dacă nu ți s-a cerut. Un obiect pe masă schimbă dinamica discuției și te ajută să vorbești concret. Nu e nevoie de multe pagini, uneori un singur proiect bine explicat valorează mai mult decât zece enumerate pe fugă.
Ce poți face chiar mâine
Alege un anunț care ți se pare interesant, chiar dacă nu te gândești încă să aplici. Citește-l atent și scrie trei întrebări pe care le-ai pune. Uită-te la ele a doua zi și taie ce sună forțat. Păstrează-le într-un fișier la care vei reveni.
Data viitoare când vei auzi „aveți întrebări?”, nu vei mai fi prins nepregătit. Vei zâmbi, vei scoate carnetul și vei începe cu cea mai bună dintre ele. Un astfel de moment, trăit cu liniște, poate schimba felul în care ești perceput.
