În Roma antică, hrana de bază era alcătuită din cereale, ulei de măsline, vin și legume, iar carnea și delicatesele apăreau mai ales la mesele celor înstăriți. Un roman obișnuit mânca în principal pâine, terci de cereale, măsline, brânză și fructe, în timp ce banchetele bogaților puteau cuprinde multe feluri, preparate cu mirodenii și sosuri elaborate. Diferența dintre cele două lumi se vedea nu doar în farfurie, ci și în felul de a sta la masă.
Lista de verificare: cum arăta o zi de mese la romani
Dacă ai fi coborât într-o casă romană obișnuită, ai fi urmărit un program destul de diferit de al nostru. Iată principalele repere, în ordinea zilei.
- Micul dejun (ientaculum). Ușor și grăbit: o bucată de pâine, uneori cu brânză, măsline sau puțină miere. Mulți nu se așezau deloc la masă pentru el.
- Prânzul (prandium). O masă rece sau puțin gătită, la mijlocul zilei, cu resturi de la cina precedentă, fructe, pâine și legume.
- Cina (cena). Masa principală, la sfârșitul zilei de lucru, când familia se aduna și mâncarea era gătită cald.
Ideea de bază: ziua nu era împărțită în trei mese egale. Greutatea cădea pe seară, ceea ce se potrivea cu ritmul unei societăți care se trezea devreme și muncea la lumina zilei.
Lista de verificare: ce era în farfuria omului de rând
- Pâinea și terciul. Un terci gros din cereale, numit puls, ținea de foame multe familii. Pâinea se cumpăra adesea de la brutării.
- Uleiul de măsline. Era peste tot: la gătit, la iluminat, la spălat și la ungere după baie.
- Legumele și leguminoasele. Linte, bob, mazăre, ceapă, usturoi, varză și napi.
- Brânza și ouăle. Surse ieftine de proteine, mai ușor de găsit decât carnea.
- Fructele. Smochine, struguri, mere și nuci, proaspete sau uscate.
- Vinul amestecat cu apă. Băut curat, vinul era socotit nepoliticos; de obicei se dilua.
Lipsesc din listă produse pe care le credem „clasice” în bucătăria mediteraneană. Roșiile, cartofii și porumbul au ajuns în Europa abia după descoperirea Americii, deci romanii nu le-au cunoscut. Zahărul rafinat nu exista; mierea și fructele uscate îndulceau mâncărurile.
Lista de verificare: ce apărea pe masa bogaților
La casele înstărite, cina se desfășura într-o sală numită triclinium, unde oaspeții stăteau pe canapele, sprijiniți pe cot, iar sclavii aduceau vasele. Un banchet bine organizat avea, în linii mari, trei părți: aperitivele, felul principal și desertul.
- Aperitivele. Ouă, salate, măsline, pește sărat și vin îndulcit cu miere.
- Felul principal. Cărnuri de porc, pasăre sau vânat, uneori pești aduși de la distanță, gătite cu condimente.
- Desertul. Fructe, prăjituri cu miere, nuci și brânzeturi dulci.
Pentru gust, bucătarii foloseau un sos fermentat din pește, numit garum, apreciat în toată lumea romană. Mirosul lui puternic ar surprinde azi pe mulți, dar în Antichitate era un condiment curent, folosit și în rețetele de zi cu zi. Mesele de lux erau și o formă de afișare a statutului: contau felurile rare, vesela scumpă și numărul oaspeților.
Lista de verificare: unde mâncau cei fără bucătărie
Multe familii din orașele mari locuiau în apartamente mici, fără vatră proprie, deoarece focul în clădirile înghesuite era o primejdie. Ele cumpărau mâncare caldă din tavernele și din micile localuri de pe stradă, cunoscute sub numele de popinae sau thermopolia. Un loc de acest fel avea, de regulă, un tejghea cu oale încastrate în el, de unde se servea mâncarea gata făcută.
Obiceiul seamănă cu cel al locuitorilor de azi care iau prânzul de la un bufet din apropiere. Diferența este că, în Roma, plata se făcea cu monede de bronz sau de argint, iar calitatea mâncării și a vinului era adesea contestată.
Lista de verificare: de unde venea mâncarea
Orașul Roma avea o populație prea mare ca să se hrănească din împrejurimi. Grâul sosea pe mare din provinciile îndepărtate, uleiul și vinul veneau în amfore, iar peștele, sărat sau proaspăt, ajungea pe piețe prin porturi. Un sistem de depozite, de negustori și de transportatori ținea orașul aprovizionat, iar autoritățile urmăreau cu atenție stocurile de cereale, pentru că o penurie putea stârni nemulțumiri. Pentru un cititor modern, merită reținut cât de strâns era legată masa de zi cu zi de rutele comerciale ale imperiului. Despre această lume a piețelor și a străzilor se poate afla mai mult pe prima pagină a publicației CronicaPlus, unde temele sunt grupate pe epoci.
Lista de verificare: obiceiuri de masă pe care le-ai observa
- Se mânca mult cu mâna; lingura și cuțitul existau, dar furculița nu era folosită la masă.
- Oaspeții își aduceau uneori propriul șervet și luau acasă resturile.
- Înainte de a începe, se făcea o mică ofrandă zeilor casei.
- La banchete se discuta, se recitau versuri sau se ascultau muzicanți.
- Femeile și copiii mâncau, în multe familii, separat sau la un loc mai retras, dar obiceiurile s-au schimbat în timp.
Cum să citești corect sursele despre mâncarea romană
Multe informații vin din texte care descriu mese extravagante, scrise adesea cu intenția de a ridiculiza risipa. De aceea, ele nu trebuie luate drept regulă generală. Pentru viața obișnuită, arheologia aduce corectura: resturi de oase, semințe, vase și amfore găsite în case și în gunoaie arată o alimentație mult mai simplă. Un autor care critică luxul exagerează pe cei bogați, nu descrie un oraș întreg.
Dacă te interesează și alte aspecte ale lumii romane, de la obiceiuri la instituții, poți răsfoi materialele despre epoca antică, unde temele sunt grupate pe subiecte. Cine pornește de la farfurie ajunge repede la economie, la drumuri și la putere, iar o masă bine aleasă rămâne una dintre cele mai simple chei de intrare în trecut.
