Există gusturi care par să fi fost mereu acolo, cu noi. Preparate care ne oferă un sentiment de siguranță și confort, indiferent de vârstă. Poate e supa bogată în legume cu pui fraged și tăiței de casă. Sau sandvișurile calde cu șnițel din piept de pui Fragedo, savuroase și crocante, pregătite de mama pentru școală. Ostropelul cu sos de roșii, cu gust bogat și ușor dulceag, ori aripioarele bine marinate și rumenite în tigaie, cu crustă crocantă, care umpleau casa de miros bun și adunau familia în jurul mesei.
În centrul tuturor acestor momente este mereu carnea de pui, cu gust bun, familiar, care inspiră încredere. Este prezentă pe mesele tuturor, de la cei mici, care o descoperă în primele piureuri, până la bunicii care o transformă în supe și fripturi gătite încet, cu răbdare. Este un aliment care a traversat generații și care continuă să ofere echilibru, gust și savoare în orice formă este gătit.
Astăzi, chiar dacă trăim într-un ritm mai alert și avem tot mai puțin timp pentru mese liniștite, dorința rămâne aceeași: să ne bucurăm de mâncare cu gust autentic și în care avem încredere. Iar carnea de pui este exemplul perfect: fragedă, suculentă, proaspătă și sigură, cu gustul acela natural pe care îl recunoști imediat.
Și totuși, de fiecare dată când o alegem, apare aceeași întrebare: „Oare ce e cu adevărat în bucata asta de carne? E sigură? E naturală? Oare e injectată cu apă, cum am tot auzit?” Adevărul e că în jurul cărnii de pui s-au născut mai multe mituri decât în jurul oricărui alt aliment. Poate pentru că e cea mai prezentă pe mesele noastre sau poate pentru că vrem să fim siguri că oferim ce e mai bun familiei. Iar unele dintre aceste temeri vin din alte vremuri, când nu existau reglementări clare, iar informațiile circulau doar “din auzite”.
Astăzi, însă, carnea de pui este unul dintre cele mai atent controlate alimente: verificată în fiecare etapă, de la fermă până la ambalaj. În spatele unei simple caserole se află reguli stricte, analize riguroase și o muncă neîntreruptă pentru a menține un echilibru între gust, siguranță și încredere.
De aceea, merită să privim dincolo de zvonuri. În rândurile următoare, vom vorbi despre cele mai răspândite mituri legate de carnea de pui și despre ce spun, de fapt, faptele. Pentru că atunci când cunoști adevărul, alegerea devine mai ușoară și te bucuri, din nou, de gustul acela bun, în care poți avea încredere.
1. MIT: Carnea de pui este injectată cu apă pentru creșterea volumului și a greutății
E o idee care revine des în conversațiile de zi cu zi: „puiul din magazin e injectat cu apă ca să pară mai greu sau mai voluminos”. O spunem aproape instinctiv, mai ales atunci când observăm câteva picături în caserolă sau când carnea lasă lichid în tigaie. Doar că, în realitate, acea apă face parte din structura naturală a cărnii.
Carnea de pui conține în mod natural aproximativ 75% apă, un element esențial al țesutului muscular care îi oferă frăgezime, suculență și gust. Restul este format din proteine (aproximativ 20%) și o combinație de lipide, compuși solubili și minerale. Acest echilibru natural este cel care conferă puiului textura și aroma specifice. Când este gătită, o parte din această apă se eliberează, un proces normal pentru orice carne proaspătă.
După sacrificare, carnea trebuie răcită rapid pentru a-și păstra prospețimea și siguranța alimentară. Procesul de răcire se face prin dușare cu aer, o metodă reglementată strict de legislația europeană, care poate determina o absorbție minimă de apă în produsul final. Conform Regulamentului (CE) nr. 543/2008, conținutul total de apă (apa fiziologică naturală plus cea absorbită în timpul răcirii) nu trebuie să depășească 2% pentru puii răciți prin metode de răcire cu aer rece și dușare fină cu apă rece și 3,4% – 4,15% pentru părți anatomice de pui congelate. [1]
Aceste limite sunt monitorizate prin analize periodice realizate în abatoare iar rezultatele sunt înregistrate și păstrate timp de un an, astfel încât autoritățile să poată verifica oricând conformitatea.
În plus, lichidul ușor rozaliu observat uneori în caserole apare treptat de-a lungul termenului de valabilitate în condiții de refrigerare și reprezintă apa din structura anatomică a cărnii eliberată în mod natural.
Pentru producătorii responsabili, cum este de exemplu TRANSAVIA, controlul conținutului de apă este o etapă standard realizată lunar. Se prelevează probe, se verifică nivelurile de absorbție și se analizează loturile în laboratoare proprii sau externe pentru a garanta că produsul final respectă legislația europeană și ajunge la consumator exact așa cum trebuie: curat, sigur și natural.
O cantitate mica de lichid într-o caserolă spun, de fapt, povestea unei cărni proaspete, păstrate corect și verificate riguros. Gustul, textura și frăgezimea puiului provin din echilibrul firesc dintre proteine, apă și grăsimi, un echilibru pe care TRANSAVIA îl menține cu grijă zi de zi, din respect pentru calitate și pentru încrederea celor care aleg produsele sale.
2. MIT: Carnea de pui trebuie spălată înainte de gătire
Pentru mulți dintre noi, primul pas înainte de a găti carnea de pui a fost mereu același: să o spălăm bine sub jet de apă rece. Un gest care pare firesc, mai ales dacă l-am învățat din familie și l-am asociat cu ideea de curățenie și grijă față de cei dragi.
În realitate, spălarea cărnii crude o face mai expusă contaminării. Cercetările realizate de USDA (United States Department of Agriculture) arată că acest obicei aparent inofensiv crește riscul de contaminare încrucișată. [2] Picăturile de apă care sar în timpul spălării pot ajunge pe alte alimente, ustensile sau suprafețe, transportând microorganisme prezente natural în carnea crudă. Printre acestea se numără bacterii precum Salmonella [3] sau Campylobacter, [4] identificate de EFSA (European Food Safety Authority) și ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control), în raportul comun The European Union One Health 2023 Zoonoses Report, drept cauze frecvente ale toxiinfecțiilor alimentare asociate cu carnea crudă de pasăre. [5]
Aceste bacterii nu pot fi îndepărtate prin apă, ci doar prin tratament termic complet. OMS (Organizația Mondială a Sănătății) recomandă gătirea completă a cărnii, până când temperatura internă depășește 70°C (ideal peste 72) , [6] pentru a distruge microorganismele patogene și a garanta siguranța alimentară.
Spălarea cărnii de pasăre care nu urmează să fie preparată imediat poate accelera procesul de alterare. Dacă trebuie decongelară, carnea se pune într-un vas curat, acoperit, și păstrată la frigider. Carnea de pasăre decongelată nu se păstrează mai mult de 24 de ore la o temperatură de 0–4°C.
În plus, carnea de pui destinată comercializării trece deja prin etape stricte de control. Fiecare lot este verificat sanitar-veterinar, refrigerat corespunzător și ambalat în condiții stricte de igienă. Prin aceste proceduri, siguranța este asigurată încă din procesul de producție, astfel încât puiul ajunge pe rafturi în deplină siguranță.
Pentru siguranță acasă, este suficient să respecți câteva reguli simple:
- depozitează carnea crudă la frigider, separat de alte alimente;
- folosește ustensile dedicate pentru carnea crudă;
- gătește carnea până când sucurile devin complet limpezi și nu mai există zone roz;
- curăță imediat blatul, chiuveta și vasele folosite.
Gesturile mici de atenție înseamnă siguranță în farfurie. Puiul proaspăt și gătit complet oferă în mod natural gustul autentic, textura fragedă și liniștea că masa este sigură pentru întreaga familie.
3. MIT: Culoarea cărnii de pui arată dacă puiul este natural
De câte ori nu ne-am oprit în fața raftului și ne-am întrebat: „De ce unii pui au pielea galbenă, iar alții sunt mai rozalii?” sau “Oare cei galbeni sunt mai naturali, sau doar arată mai bine?”. Instinctiv, avem tendința să credem că puiul cu pielea galbenă este mai natural, iar cel roz este “crescut industrial” și, implicit, mai slab calitativ. E una dintre cele mai răspândite idei despre carnea de pui, însă, care nu are legătură directă cu siguranța sau calitatea.
Explicația e cât se poate de simplă: culoarea pielii și a cărnii de pui variază în mod natural, de la roz pal la galben intens, în funcție de mai mulți factori: hrana, rasa, vârsta, sexul păsării și chiar cantitatea de grăsime acumulată sub piele. Toate aceste nuanțe sunt firești și nu indică diferențe de prospețime sau de conținut nutrițional.
Cea mai importantă influență vine din hrana păsărilor. Conform datelor din industria avicolă, o alimentație bazată în proporție de aproximativ 75% pe porumb poate influența culoarea cărnii, întrucât conține betacaroten și xantofile, pigmenți naturali care dau o tentă gălbuie, care nu este distribuită însă uniform. În perioada recoltei de porumb, pielea are o tentă mai galbenă, datorită concentrației mai mari de caroten din cereale. Pe măsură ce timpul trece și porumbul își pierde o parte din pigmenți, culoarea devine mai deschisă, un proces complet natural. Alte ingrediente naturale, precum făina de lucernă, gălbenelele sau iarba verde sunt la rândul lor bogate în carotenoizi și pot intensifica nuanța gălbuie. În fermele moderne, pot fi adăugați și coloranți autorizați și reglementați strict de legislația europeană. [7] de Uniunea Europeană, care însă uniformizează nuanța galbenă a pielii.
În esență, puiul galben și puiul roz sunt la fel, diferența fiind doar de ordin organoleptic. Aspectul galben e perceput ca fiind mai “tradițional” datorită marketingului agresiv în această direcție, dar studiile arată că nu sunt diferențe nutritive, decizia de cumpărare fiind influențată doar din cauza mesajelor propagate de unii producători. Indiferent de culoare, din punct de vedere nutrițional, carnea de pui are aceeași valoare fiind: o sursă excelentă de proteine ușor asimilabile, cu conținut redus de grăsimi și o textură fragedă, perfectă pentru orice tip de preparat.
De asemenea, nuanța variază și în funcție de tipul de carne. Spre exemplu, pieptul de pui, considerat carnea albă a puiului este mai deschis la culoare deoarece mușchii sunt mai puțin vascularizați și mai puțin solicitați. În schimb, pulpele superioare sau inferioare considerate carnea roșie a puiului, au nuanțe mai închise, datorită circulației mai intense și conținutului mai mare de mioglobină.
Să luăm din nou exemplul cărnii de pui Fragedo de la TRANSAVIA: culoarea naturală a cărnii este rezultatul direct al hranei controlate, bazate pe cereale de cea mai bună calitate (porumb, grâu etc.) și floarea soarelui, și al respectării tuturor normelor europene de creștere. Pentru că puii provin doar din fermele proprii, fiecare etapă de producție este atent monitorizată pentru a păstra echilibrul optim dintre hrană, bunăstarea animalelor și gustul, textura și prospețimea produsului final.
Culoarea poate atrage privirea, dar ceea ce contează cu adevărat este calitatea din interior, iar aceasta se simte în mirosul apetisant din timpul gătirii și de la prima înghițitură: frăgezimea și savoarea, gustul bun și siguranța pe care o poți oferi familiei, zi de zi.
4. MIT: Puiul și hormonii de creștere
Printre cele mai răspândite idei greșite despre carnea de pui se află convingerea că păsările ar primi hormoni pentru a crește mai repede sau pentru a arăta mai “bine” la vânzare. Este o teamă care a circulat mult în ultimii ani, alimentată de discursuri ale unor oameni nepregătiți sau chiar manipulatoare.
În realitate, utilizarea substanțelor cu acțiune hormonală pentru stimularea creșterii păsărilor este interzisă prin lege, în întreaga Uniune Europeană. Directiva 96/22/CE a Consiliului European, transpusă în România prin Ordinul 199/2006 și actualizată prin Ordinul 8/2009, interzice complet comercializarea și utilizarea substanțelor hormonale sau tireostatice și a celor betaantagonice în fermele de păsări. Aplicarea acestor reglementări este atent monitorizată de autoritățile veterinare naționale și europene printr-un sistem permanent de verificări. Conform Ordinului ANSVSA 35/2016, inspectorii DSVSA prelevează anual sute de probe inopinate, atât din abatoare, cât și direct de pe rafturile magazinelor, pentru a depista eventuale urme de substanțe interzise: hormoni, antibiotice, pesticide sau alte reziduuri. Valorile de detecție sunt extrem de fine, măsurate în micrograme pe kilogram (echivalentul a milioane de ori mai puțin decât un gram), tocmai pentru a garanta siguranța alimentară completă. Și e bine să amintim că nu au fost identificate astfel de substanțe în nicio probă prelevată de la producătorii români, Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) confirmând public acest lucru*.
Creșterea naturală a puilor de carne nu are nevoie de stimulente hormonale. Greutatea optimă se atinge datorită raselor de carne, unei alimentații corecte, adecvate etapelor de dezvoltare și a condițiilor de mediu atent controlate: temperatură, umiditate, ventilație și densitate.
Spre exemplu, așa cum arată rapoartele de sustenabilitate, în fermele TRANSAVIA, aceste principii sunt aplicate zilnic, cu accent pe respectarea standardelor europene și pe controlul riguros al fiecărei etape. Carnea de pui obținută este rezultatul unei creșteri firești, fără compromisuri, verificată de autorități și confirmată prin analize independente. În spatele fiecărei caserole de carne sigură Fragedo se află un sistem complex de sute de analize, monitorizări, controale și oameni dedicați, care demonstrează prin fapte că încrederea se construiește prin transparență și consecvență.
5. MIT: Puiul din comerț conține antibiotice
O altă preconcepție a multor consumatori este legată de faptul că în carnea de pui ajunsă pe rafturile din magazine, s-ar găsi urme de antibiotice, folosite pentru a grăbi creșterea sau pentru a preveni îmbolnăvirile. În realitate, lucrurile stau foarte diferit. Principiul “o sănătate” (one health) stă la baza întregii filozofii de producție a companiilor serioase și înseamnă grijă egală pentru sănătatea animalelor, a oamenilor și a mediului. Respectarea acestor reguli nu este o opțiune, ci o obligație morală și profesională, pe care companii precum TRANSAVIA și le asumă zi de zi.
Antibioticele sunt permise în creșterea păsărilor doar în scop curativ, atunci când păsările se confruntă cu o boală confirmată, iar tratamentul este strict prescris și supravegheat de medicul veterinar. Fiecare administrare se face conform principiului “atunci când e nevoie, atât cât e nevoie”, niciodată preventiv sau în alte scopuri.
Conform legislației europene (Regulamentul CE 37/2010 și Ordinul 95/2007), există o perioadă clară de așteptare între tratament și sacrificare, astfel încât substanțele să fie complet eliminate din organism. Nicio pasăre nu poate fi abatorizată înainte de expirarea acestui interval. [8] În plus, programul oficial de control pentru reziduuri, aprobat anual de Comisia Europeană, stabilește numărul de probe care trebuie analizate pentru fiecare stat membru, iar verificările sunt făcute inopinat de către ANSVSA. Astfel, indiferent de afirmațiile de marketing de pe etichete, practic, toată carnea de pasăre produsă și comercializată legal în România estesigură pentru consum, fiind supusă acelorași reguli stricte de control impuse de legislația europeană. Acest sistem asigură un nivel de siguranță foarte ridicat. Mii de probe sunt analizate anual în laboratoare acreditate, iar rezultatele confirmă constant că produsele din carne de pasăre respectă toate limitele legale și sunt sigure pentru consum.
Un alt aspect important este modul responsabil în care sunt alese tratamentele. În medicina veterinară modernă, antibioticele se administrează doar după stabilirea unui diagnostic precis și a unei antibiograme: un test care arată ce bacterie este prezentă și la ce substanță este sensibilă. Astfel, tratamentul este țintit, eficient și limitat strict la cazurile în care este cu adevărat necesar.
În cazul TRANSAVIA, această abordare este parte dintr-o politică clară de bunăstare a oamenilor și a păsărilor. Prin măsuri de prevenție, biosecuritate, nutriție echilibrată și vaccinare, compania reușește să reducă aproape complet nevoia de tratamente curative. Rezultatul este confirmat de date: de peste 10 ani, testele de laborator arată zero reziduuri de antibiotice în carnea de pui Fragedo de la TRANSAVIA. Fiecare lot este documentat complet, iar probele sunt verificate de laboratoare independente, conform celor mai stricte standarde europene. Această transparență face parte din conceptul “One Health”, o filozofie de lucru care recunoaște legătura directă dintre sănătatea animalelor, a oamenilor și a mediului.
Adevărul este simplu: controalele constante și transparența din fiecare etapă fac din siguranță o certitudine zilnică.
6. MIT: Puii de carne sunt crescuți în cuști
Imaginea puilor înghesuiți, fără lumină și fără libertate de mișcare, a devenit una dintre cele mai persistente temeri ale consumatorilor. În realitate, această percepție vine din confuzia cu sistemele de creștere destinate găinilor ouătoare, nu din modul în care sunt crescute păsările pentru carne.
În fermele autorizate sanitar-veterinar, puii de carne nu au fost niciodată crescuți în cuști, ci la sol, în hale (sisteme convenționale) sau în aer liber sau crescute în libertate totală, păsările având libertate de mișcare, acces continuu la hrană și apă, așternut curat și un microclimat atent reglat. Temperatura, umiditatea, ventilația și lumina sunt controlate digital, astfel încât păsările să crească într-un mediu stabil și confortabil.
Uniunea Europeană este singura regiune din lume care are o legislație clară dedicatăbunăstării păsărilor. Directiva europeană 2007/43/CE stabilește reguli stricte privind spațiul în care sunt crescuți puii de carne, adică un număr maxim de kilograme pe metru pătrat, reguli pe care niciun fermier din UE nu are voie să le depășească. Maximă admisă este la 33 kg/m², cu posibilitatea de a ajunge până la 39 – 42 kg/m² doar în fermele care respectă suplimentar cerințele de microclimat, ventilație, iluminare și bunăstare. De asemenea, păsările trebuie să aibă permanent acces la un așternut uscat și friabil, iar aerul din adăposturi trebuie menținut curat, cu niveluri de amoniac sub 20 ppm și dioxid de carbon sub 3000 ppm. [9]
În România, aceste reguli sunt transpuse integral prin Ordinul ANSVSA nr. 30/2010, care stabilește aceleași cerințe privind densitatea efectivelor, calitatea aerului, iluminarea, starea adăposturilor și frecvența inspecțiilor. [10] În plus, standardele sunt chiar mai exigente. Țara noastră a obținut aprobarea Comisiei Europene pentru a aplica un program de bunăstare superioară, care reduce densitatea admisă cu încă 15% față de cerințele minime europene. Cu alte cuvinte, puii crescuți în fermele românești, inclusiv cei ai TRANSAVIA, au mai mult spațiu, mai mult confort și condiții mai bune de viață decât standardul european de bază. ANSVSA verifică periodic respectarea acestor standarde, prin controale în fermele autorizate. Ghidul oficial privind protecția și bunăstarea puilor destinați producției de carne prevede ca fiecare fermă să asigure libertate de mișcare, acces la hrană și apă, ventilație corespunzătoare și un așternut curat și uscat. [11
Conform raportului EFSA (European Food Safety Authority) privind bunăstarea puilor de carne din Uniunea Europeană, aceste păsări sunt crescute în adăposturi interioare, unde condițiile de mediu, temperatura, umiditatea, ventilația și lumina, sunt atent controlate. [12] Aceste măsuri contribuie la menținerea confortului păsărilor, la reducerea stresului și la obținerea unei cărni de calitate constantă.
În fermele TRANSAVIA, toate aceste reguli sunt parte dintr-un sistem integrat “de la bob la furculiță”, un proces complet controlat, de la producerea hranei și creșterea puilor până la ambalare și livrare [13]. Fiecare fermă respectă normele de bunăstare, iar parametrii de mediu (temperatură, umiditate, ventilație) sunt monitorizați permanent. Datele sunt înregistrate zilnic, iar trasabilitatea fiecărui lot este garantată.
Puii de carne sunt crescuți în spații sigure, curate și controlate digital, cu lumină, aer și hrană adaptate fiecărei etape de creștere. Această grijă constantă se reflectă în fiecare detaliu: carne fragedă, gustoasă și sigură, produsă responsabil și cu respect față de oameni și animale.
7. MIT: Caserola “bombată” indică alterarea cărnii
Mulți consumatori asociază ambalajul ușor bombat cu ideea de produs alterat. În cazul lactatelor, acest lucru poate fi adevărat, deoarece fermentația eliberează gaze care umflă ambalajul. În schimb, la carnea de pui, aspectul ușor tensionat al foliei este de fapt un semn al prospețimii.
Explicația ține de tehnologia modernă de ambalare: Modified Atmosphere Packaging (MAP) sau “ambalare în atmosferă protectoare”. Această metodă constă în înlocuirea aerului din interiorul caserolei cu un amestec controlat de gaze naturale: dioxid de carbon (CO₂), azot (N₂) și oxigen (O₂), în proporții atent stabilite pentru a proteja carnea și a-i prelungi termenul de valabilitate. [14]
Dioxidul de carbon are rol bacteriostatic, adică împiedică dezvoltarea microorganismelor care pot altera produsul. Azotul este un gaz inert, care previne colapsul ambalajului, iar oxigenul contribuie la menținerea culorii naturale a cărnii. Toate aceste gaze sunt perfect sigure, fiind aceleași care se găsesc în aerul pe care îl respirăm, doar în proporții adaptate. Ele sunt clasificate ca GRAS (Generally Recognized As Safe) de către autoritățile competente (EFSA și FDA).
Într-o caserolă de carne proaspătă, folia de plastic este ușor tensionată pentru că ambalajul a fost sigilat ermetic după adăugarea acestui amestec de gaze. Aspectul “bombat” indică o presiune controlată care protejează produsul. Această atmosferă specială încetinește oxidarea grăsimilor, păstrează culoarea naturală a cărnii și reduce dezvoltarea microorganismelor.
În fermele și abatoarele TRANSAVIA, tehnologia MAP este utilizată zilnic pentru a menține calitatea și prospețimea cărnii de pui. Fiecare lot este ambalat în atmosferă protectoare, verificat prin teste microbiologice și depozitat la temperaturi controlate între 0 și 4°C.
Ambalajul ușor tensionat spune o poveste simplă: carnea din interior este protejată, păstrată proaspătă și sigură până la data de expirare, așa cum trebuie să fie un produs de încredere.
De multe ori, miturile apar din lipsa de informare și frica indusă de mesaje nedocumentate. Cu timpul, unele se transformă în convingeri fără temei, deși adevărul se poate verifica ușor în legislație și în rapoartele oficiale. Privind faptele, devine limpede că regulile sunt clare, aceleași pentru toți producătorii din Uniunea Europeană, iar respectarea lor este verificată constant prin mii de analize și inspecții.
Expresii precum „fără hormoni” „fără antibiotice” sau „crescut la sol” pot părea un avantaj comercial, dar în realitate descriu o condiție legală valabilă pentru toată industria. Aceste mențiuni sunt mai degrabă declarații de marketing, pentru că fac trimitere la practici deja impuse prin lege, într-un sistem de control care, în România, se numără printre cele mai stricte din Europa.
Când alegem informat și ne bazăm pe surse sigure, miturile își pierd puterea. În spatele fiecărei caserole de carne stau transparență, rigoare și respect față de consumatori. Iar gustul din farfurie devine, așa cum ar trebui să fie mereu: curat, sigur și de încredere.
Bibliografie:
[1] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/uri=CELEX%3A32008R0543&from=ES
[3] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/salmonella-(non-typhoidal
[4] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/campylobacter
[5] https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.2903/j.efsa.2024.9106
[7] https://www.avicultura.ro/index.php?route=stories/show&story_id=36
[8] https://eu-poultry.eu/en/responsible-use-of-antibiotics-as-little-as-possible-but-as-much-as-needed/
[9] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32007L0043
[10] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/155808
[12] https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2023.7788
[13] https://www.transavia.ro/files/Raport_Sustenabilitate_Transavia_2023.pdf
[14] https://vlmpoliplast.ro/ambalare-atmosfera-modificata-map/
*UCPR: „Niciun producător din România nu foloseşte hormoni în creșterea păsărilor”
